Atacul de panică este una dintre cele mai intense experiențe de anxietate pe care o persoană le poate trăi. Deși nu este periculos în sine, este perceput ca o amenințare majoră, adesea asociat cu ideea de moarte iminentă, pierdere a controlului sau „înnebunire”.

Pentru mulți oameni, primul episod determină prezentarea la camera de gardă, cu suspiciune de infarct sau accident vascular. După excluderea unei cauze organice, rămâne întrebarea: „Ce mi s-a întâmplat?”

---

Ce este un atac de panică?

Conform criteriilor din Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-5), atacul de panică reprezintă un episod brusc de frică intensă sau disconfort accentuat, care atinge un maxim în câteva minute și este însoțit de cel puțin patru simptome somatice și/sau cognitive.

Important: atacul de panică poate apărea izolat sau în cadrul unei tulburări – cel mai frecvent Panic disorder (Tulburarea de panică), dar și în depresie, PTSD, fobii sau tulburări somatice.

---

Simptomele atacului de panică

1. Simptome fizice (activare simpatică intensă)

• Tahicardie, palpitații
• Senzație de lipsă de aer
• Presiune sau durere toracică
• Amețeală, senzație de leșin
• Tremor
• Transpirații
• Greață sau disconfort abdominal
• Senzații de amorțeală sau furnicături
• Frisoane sau valuri de căldură

2. Simptome cognitive

• Frica de moarte
• Frica de a pierde controlul
• Frica de a „înnebuni”
• Derealizare sau depersonalizare

Durata tipică: 5–20 minute (rareori peste 30 minute la intensitate maximă). După episod rămâne o stare de epuizare și hipervigilență.

---

De ce apar atacurile de panică? (Cauze și mecanisme)

1. Modelul neurobiologic

• Hiperactivarea amigdalei
• Sensibilitate crescută la CO₂ și modificări respiratorii
• Disreglare a sistemului serotoninergic și noradrenergic

2. Modelul cognitiv (Clark)

Interpretarea catastrofică a unor senzații fiziologice normale:

• „Îmi bate inima tare” → „Fac infarct”
• „Amețesc” → „O să leșin”

Această interpretare amplifică anxietatea → crește activarea fiziologică → confirmă credința catastrofică → cerc vicios.

3. Factori predispozanți

• Vulnerabilitate genetică
• Stres cronic
• Traumă psihologică
• Consumul excesiv de cafeină sau stimulente
• Lipsa somnului

---

Prima intervenție în timpul atacului de panică

Obiectivul nu este „oprirea imediată”, ci reglarea sistemului nervos.

1. Normalizarea experienței

„Este un atac de panică. Nu este periculos. Va trece.”

Reamintirea caracterului autolimitat reduce anxietatea secundară („frica de frică”).

2. Reglarea respirației

Respirație diafragmatică:

• Inspir 4 secunde
• Pauză 2 secunde
• Expir lent 6 secunde
• Repet 2–3 minute

Corectează hiperventilația și alcaloza respiratorie asociată.

3. Tehnica ancorării senzoriale (5-4-3-2-1)

• 5 lucruri pe care le văd
• 4 lucruri pe care le ating
• 3 sunete
• 2 mirosuri
• 1 gust

Reduce derealizarea și readuce controlul cognitiv.

---

Tehnici de ținut sub control atacurile de panică

1. Restructurare cognitivă

Identificarea și contestarea gândurilor catastrofice:

• Dovezi pro și contra
• Alternative realiste
• Testarea ipotezelor

2. Expunere interoceptivă

Inducerea controlată a simptomelor:

• Rotire pe scaun (amețeală)
• Alergare pe loc (tahicardie)
• Respirare accelerată controlat

Scop: dezactivarea fricii de senzațiile corporale.

3. Reducerea comportamentelor de siguranță

Ex.: purtarea permanentă a apei, statul doar aproape de spitale, evitarea deplasărilor singur.

Acestea mențin tulburarea prin întărire negativă.

---

Tratamentul psihologic al atacurilor de panică – Opțiuni și abordări eficiente

1. Terapia Cognitiv-Comportamentală (CBT)

Gold standard în tulburarea de panică.
Include:

• Psihopeducație
• Monitorizarea atacurilor
• Restructurare cognitivă
• Expunere graduală

Rata de eficiență: 70–85%.

2. Terapia metacognitivă

Lucrează pe credințele despre gânduri („Nu pot controla anxietatea”).

3. Terapia bazată pe acceptare (ACT)

Schimbarea relației cu anxietatea, nu eliminarea ei.

4. EMDR (în context traumatic)

Util dacă atacurile sunt legate de experiențe traumatice.

---

Strategii pe termen scurt, mediu și lung

🔹 Termen scurt (control simptomatic)

• Tehnici respiratorii zilnice
• Limitarea cafeinei
• Igiena somnului
• Jurnal al atacurilor

🔹 Termen mediu (restructurare cognitivă)

• Identificarea triggerilor
• Expunere graduală
• Reducerea evitărilor

🔹 Termen lung (prevenție recădere)

• Consolidarea noilor convingeri
• Gestionarea stresului
• Exercițiu fizic regulat
• Antrenament în reglare emoțională

---

Ce NU este atacul de panică

• Nu este infarct (după evaluare medicală)
• Nu este „nebunie”
• Nu este slăbiciune
• Nu este pericol real

Este o activare excesivă a sistemului de alarmă, nu o amenințare reală.

---

Când este necesară intervenția specializată?

• Atacuri recurente
• Evitare socială sau agorafobie
• Impact profesional semnificativ
• Anxietate anticipatorie persistentă

În aceste situații, evaluarea psihologică și intervenția structurată sunt recomandate.

---

Concluzie

Atacul de panică este o experiență intensă, dar tratabilă. Cu intervenții adecvate, majoritatea persoanelor își recapătă funcționalitatea și controlul asupra vieții.

Frica poate fi dezamorsată. Sistemul de alarmă poate fi recalibrat.
Iar ceea ce pare pierdere de control poate deveni un proces de autocunoaștere și reglare matură a anxietății.

---